Intervenții pe piele #1 

Ce puteam să îmi doresc mai mult la 20 de ani? Proaspăt studentă la jurnalism, visătoare, încăpățânată, eram haiduc la pragul dintre copil și femeie și-mi nutream cu înverșunare planuri de viitor. Așa că mi-am facut bagajul și m-am dus în America să-mi strâng leafa de-o vară ca să îmi cumpăr aparatul foto și biletul meu spre lume. Ei gata! Să fie cu noroc și drum bun!

Ce e și cu nororcul ăsta.. Poate că am fost un alt fus orar față de cel de acasă și toate porneau de sus în jos, dar nu aveam să știu decât în septembrie că toate visurile mele se scurgeau atât de repede iar sub pleoape nu îmi va rămâne decât întuneric și un “cum ar fi fost dacă?”.

Am auzit de multe ori spunându-se cu multă convingere că în una din zilele alea ca toate celelalte când omul se trezește , își face planuri tocmai atunci când nu ia în calcul imprevizibilul, ajunge să dea colțul străzii și îl prinde năpasta de după ceafă și îi întoarce viața de-a curmezișul. Sunt acele câteva clipe trăite cu o intensitate care îți taie respirația și îți leagă noduri în stomac pe care nu le mai poți descălci o viață întreagă. Ei bine, mi s-a întâmplat și mie o dată, dar nu după colțul străzii ci la o intersecție și nu am fost anunțată nici de visele de peste noapte, nici de zațul din cafeaua de dimineață , nici de presimțirile mamei . Atunci nu mi-a rămas nimic altceva să fac decât să improvizez și să am o încredere exagerată, aproape stupidă, în puterile mele.

Nu aveam nici cască, nici presimțiri reci pe sub piele , purtam cu aere de domnișoară șireturi turcoaz și pedalam bicicleta albastră pe Route 1. La 15;35 nu mi-au atras atenția nici copiii din autobuzul galben care ținea pasul cu mine, când abia după câteva minute puteam să îi aud cum țipau cu îngrijorare “ stop the bus, stop the bus! You killed someone!”.
Va urma.

˝-Ilarie tu ești?˝

Sunt zilele alea în care parcă nimic nu are sens 

 - Ăăăă, da´  de ce ți-e lene?

-  Așa. Da˙ tu de ce ești fericit?

- Pentru că nu am respirația urât mirositoare.

-Tu cum miroși când ești fericit?

- A mentă. Mă spăl mult pe dinți.

-Ești vânăt.

-Mi-ai spus să îmi țin respirația.